Noi 182013
 
individualism logo
Fiecare generaţie de tineri şi-a investit energia în vederea creării unei noi identităţi, în timp ce valorile sociale din anii 1900 erau polarizate de cele două Războaie Mondiale. Atitudinea faţă de religie şi politică s-a schimbat radical. Tinerii au optat pentru noi tendinţe, sporturi, moduri de petrecere a timpului liber şi pentru noi convingeri politice, cu alte cuvinte pentru individualitate.

LA ÎNCEPUTUL SEC. XX, tinerii din regiunile industrializate au renunţat la muncă şi s-au dedicat şcolii.
CALITATEA VIEŢII s-a imbunătăptprin crearea unor condiţii mai bune de trai, iar consumerismul în rândul tinerilor a devenit un mod de exprimare a identităţii.
GENERAŢIILE NOI au realizat importanţa conştiinţei politice, primind drept de vot.”
Secolul XX a debutat in spiritul unor schimbări sociale semnificative.
Fenomenul numit cultura tinerilor a apărut în urma adoptării, în ţările industrializate, a legii privind obligativitatea şcolarizării, în cursul anilor 1900. Tinerii formau colectivităţi în funcţie de grupele de vârstă, şi nu de capacitatea lor de a lucra în fabrici sau în agricultură.
In ţări precum S.U.A. şi Anglia, codul muncii s-a modificat în sensul excluderii tinerilor şi copiilor din categoria forţei de muncă, într-o perioadă în care familiile începuseră să trăiască în locuinţe separate, iar valorile sociale se centrau pe familie. S-a înregistrat o îmbunătăţire impresionantă a calităţii vieţii în ţările industrializate, iar copiii, departe de a fi muncitori minori, contribuind totuşi la bugetul familiei, au început să fie apreciaţi ca atare. Tinerii lucrau cu jumătate de normă, dar primeau şi bani de buzunar. Aceştia se adunau în grupuri şi îşi împărţeau teritoriile. Ei au devenit consumatori. Cheltuielile lor săptămânale au determinat apariţia de noi produse pe piaţă. Legea privind dreptul de vot al tinerilor a determinat implicarea acestora în viaţa socială şi în procesul de adoptare a deciziilor politice.

Jazzul a reprezentat prima revoluţie culturală a secolului. Femeile au renunţat la ghetele cu şireturi, iar fustele s-au scurtat considerabil. Au apărut filmele sonore (multe dintre aceste filme cu gangsteri vorbeau despre haosul urban), iar femeile au început,
“GEORGE GERSHWIN (născut Jacob Gershowitz) a fost un compozitor clasic care a experimental in domeniul jazzului.”
“ACOMPANIAT DE FRATELE SĂU IRA, textier, Gershwin a secris cântece de succes, simfonii şi piese pentru pian.”
să fie plătite pentru munca depusă în afara căminului. Dansul a devenit extrem de modern, ceea ce a dus la producerea primului pantof (fabricat de compania Converse în 1917) care nu aluneca pe ringul de dans. în S.U.A. o devenit popular un nou sunet, odată cu migrarea în nord a afro-americanilor care fugeau de legile rasiale segregaţioniste şi care au adus cu ei gospelul şi bluesul.
Răspândirea bluesului oglindea criza financiară globală care a urmat după 1929. Când Marea Criză din S.U.A a afectat întreaga lume, cauzând prăbuşirea economiilor, declinul urban şi creşterea considerabila a şomajului,

“Marea Criză a marcat o perioadă in care o treime din forţa de munca a S.U.A. era şomeră.”

situaţie care a durat până la începutul anilor 1930. Nenumărate regiuni trebuiau să plătească datorii de război sau luptau cu hiperinflaţia, deşi preţul mărfurilor era în scădere. Primul Război Mondial a dus la destabilizarea majorităţii economiilor, la migrări în masă şi la creşterea sărăciei. Tineretul era foarte solicitat.

Jazzul cântat în cluburi, a anihilat tendinţele rasiste, muzicienii inspirându-se din armonia şi ritmurile afro-americane. Ca rezultat al prohibiţiei (1919-1933), formaţiile şi cântăreţii interpretau pentru un public mixt. Feminismul a beneficiat de pe urma jazzului. Femeile au devenit egale cu bărbaţii, primind în 1920 drept de vot. Printre solistele din formaţiile de blues şi jazz se numărau Ella Fitzgerald şi Billie Holiday.

EDWARD KENNEDY ELLINGTON,EDWARD KENNEDY ELLINGTON, asemenea altor cântăreţi de jazz, era cunoscut după poreclă. în perioada adolescenţei, cântăreţul poreclit Ducele (The Duke) cânta la pian în Washington înainte de a forma la New York, în 1923, trupa The Washingtonians. El a devenit mai târziu liderul formaţiei, evoluând în Cotton Club incepând din 1927. A compus muzică pentru concerte şi a semnat coloana
sonoră unor filme.
ELLINGTON a făcut nenumărate înregistrări şi a avut turnee în întreaga lume, câştigânduşi reputaţia prin intermediul unor piese ca Mood Indigo, Sophisticated Lady, It Don’t Mean A Thing (If Ain’t Got That Swing) şi Ain’t Misbehavin’.
Duke Ellington (1899-1974)

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>