Aug 012016
 
examinare vizuala cu lanterna
Întrebarea despre cerinţe stabilite privind criteriile suficiente de iluminare adecvată scopului unei examinari vizuale este relevantă doar când este vorba de o examinare prin care se doreşte stabilirea unor caracteristici sau proprietăţi deosebit de clar definite ale obiectului inspectat.

Dacă este vorba de efectuarea unei vizualizari simple asupra întregului obiect sau asupra unor porţiuni, atunci nu sunt necesare cerinţe speciale privind condiţiile de iluminare. În general sunt suficiente deciziile reglementărilor legale de igiena muncii, conform cărora ar trebui să existe o iluminare de cel puţin 150 lx.
Exemple de astfel de sarcini de examinare sunt: verificarea privind completitudinea, starea de curăţenie, starea de finisare, marcajul, etc.

Pentru anumite examinari cu caracter special ar trebui încercată o optimizare în raport cu temperatura culorii, cu contrastul, cu direcţia de iluminare, cu intensitatea iluminării, cu distanţă optimă între sursa de lumina şi obiect, respectiv cu distribuţia intensităţii luminii, în vederea obţinerii celor mai bune condiţii de contrast pentru detaliile care trebuie observate.
Cu excepţia stipulărilor pentru iluminare din reglementările legale de munca şi cu valorile orientative recomandate în DIN 5035, până acum nu sunt cunoscute pentru organismele europene de reglementare nici un fel de informaţii privind valorile minime ale iluminării în cazul examinării vizuale. Conform ASME V-9, pentru “examinare generală” este prescrisă o iluminare minimă de 15 (fc) = 160 lx, iar pentru examinări de detalii de minim 50 fc = 540 lx.

În general, sursa de iluminat trebuie astfel aleasă şi dispusă astfel încât observatorul să nu fie nici orbit, nici deranjat de reflexii. Unele standarde de examinari nedistructive contin recomendari referitoare la directia de iluminare si directia de observare (vizualizare).
In codul ASME V, 9 (T-941 si T-942) se face diferenţa dintre examinarea vizuală directă (T-942) şi examinarea vizuală indirectă (T-941). Examinarea vizuală este considerată “directă” atunci când:
- ochiul se poate apropia de suprafaţa de examinat la cel puţin 24″ (~ 600 mm) şi
- unghiul de privire spre suprafaţa de examinat nu este mai mic de 30grade.
Faţă de prima condiţie mai există încă o limitare. Apropierea maximă a ochiului faţă de obiectul de examinat nu trebuie să scadă sub 300 mm (distanţa de vedere clară).
Prin examinare vizuală indirectă se înţelege examinarea prin folosirea endoscoapelor şi/sau a videocamerelor.

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>